Un suflet pierdut...
Sufletul meu plin de lumina
Se intuneca pe zi ce trece
In aceasta lume sumbra
Plina de oameni cranceni si meschini.
In aceasta lume in care
Orice vis piere,
Ori ce speranta se risipeste,
Orice sentiment devine o aluzie.
Iar acum e prea tarziu,
Sunt pierduta in amintiri
In singurul lucru bun
Ce mi-a mai ramas
In aceasta lume macabra.
Dar pana si pe acestea le pierd,
Le pierd in uitare,
Si raman doar cu durerea,
Durerea lasata in urma lor.
Inca o poezie plina de sensibilitate! Pe cand una mai vesela, mai optimista?
RăspundețiȘtergereeh .... cand voi avea starea respectiva si inspiratie :)
RăspundețiȘtergeresuper poezia....i like:*:*:*
RăspundețiȘtergereciteste si tu poeziile mele si vezi ce parere ai...:X:X:X
RăspundețiȘtergere